UN NUME MÂNDRU, ÎNĂLŢAT PE PIEDESTALUL MEMORIEI COLECTIVE...
Mircea Snegur, primul Preşedinte al Republicii Moldova

     „... Aniversarea de acum a marelui bărbat al neamului, Nicolae Testemiţanu, mă predispune la unele meditaţii duioase memoriei, dar şi dureroase inimii, căci în tulburi timpuri şi în vertiginoase evenimente numele său a fost salvat şi aşezat pe piedestalul ce-l merită. Şi-a proslăvit numele prin acel înalt profesionalism, fierbinte patriotism de care a dat dovadă în anii de muncă şi luptă pe care i-a avut de trăit. Anume sosirea timpurilor noi, democratice, au dat undă verde adevărului despre el, plasându-l printre primii gornişti ai trezirii naţionale, a luptei dârze pentru demnitatea de neam. Au trecut un şir de ani de la acea dramatică zi, când domnia sa s-a văzut brusc eliberat din funcţia de ministru al sănătăţii. Acea răfuială politică l-a marcat, i-a năruit în mare parte sănătatea, dar nu s-a dat – a continuat în mod onest şi perseverent să se ocupe cu munca de cercetare, cu activitatea pedagogică. Aruncarea într-un con de umbră a unui lider social de talia lui a fost o mare pierdere pentru cauza de eliberare a poporului nostru, trebuie să recunoaştem acest adevăr. Cu acelaşi destin s-au ales pe atunci şi alţi amici de generaţie ai săi - Anatol Corobceanu, Sergiu Rădăuţanu, Dumitru Cornovan, Alexandru Negru-Vodă, scriitorul Ion Druţă, omul de cultură Leonid Cemortan, atâţia alţii. Au fost cu toţii întâi-mergători, au contribuit prin curajul, stoicismul, dragostea de ţară şi strămoşi la coacerea evenimentelor de la sfârşitul anilor 80, începutul anilor 90 ai secolului trecut. Cei care au venit la momentul oportun şi au desăvârşit lupta au fost în temei copiii, nepoţii acestora, faptele cărora de asemenea trebuie cinstite şi preţuite...
     Pe parcursul vieţii sale, Nicolae Testemiţanu a deţinut mai multe funcţii de răspundere în medicina autohtonă, fiind deopotrivă de experimentat ca practician şi teoretician ; mandatul de peste cinci ani ca ministru al ramurii respective i-a creat posibilitatea de a-şi pune din plin în valoare capacităţile sale inepuizabile de organizator talentat, de om al cetăţii. Fiind în două legislaturi deputat de Otaci în Sovietul Suprem al RSSM, a contribuit prin fapte concrete la rezolvarea unor probleme de rezonanţă socială în circumscripţia sa electorală. Ministrul, mai apoi profesorul, şeful de catedră Nicolae Testemiţanu a avut totdeauna strategii bine puse la punct; reperele principale de care s-a condus au fost - consolidarea bazei tehnico – materiale a ramurii, creşterea şi instruirea cadrelor în medicina practică şi în ştiinţa de profil, crearea Concepţiei cu privire la amplasarea raţională a reţelei de instituţii medicale în spaţiul rural, aducerea încoace a medicinii specializate, asistenţei medicale de urgenţă, etc. A făcut mult în aceste direcţii datorită cunoaşterii în profunzime a situaţiei pe teren, calităţilor sale de manager, patriotismului său sincer şi combativ.
     Primul gest de recunoaştere a meritelor sale incontestabile în reformarea medicinii a parvenit în momentul acordării echipei cu care a lucrat, în anul 1983, a Premiului de Stat al republicii în domeniul ştiinţei şi tehnicii, eveniment care, în anumită măsură, l-a scos din acea stare de marginalizare. Dar ulterior situaţia sănătăţii sale s-a complicat, pesta trei ani a decedat. Doar câţiva ani nu i-au ajuns până la obţinerea independenţei de către Republica Moldova, moment pe care, indiscutabil, l-ar fi primit cu toată seninătatea firii sale. Cu sosirea noilor timpuri, obştimea medicală din republică a scos în prim – plan gigantica sa figură de reformator al medicinii, de mare patriot al pământului acesta, de savant merituos în domeniul ce l-a profesat. Următorii paşi în recunoaşterea tot mai largă a meritelor sale l-a făcut Alma Mater, pe atunci cu denumirea Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, unde domnia sa a colaborat permanent, în orice ipostază sau funcţie s-a aflat. În anul 1990, rectorul ISMC, Leonid Cobâleanschi, înaintează în organele de conducere ale republicii propunerea de a i se conferi instituţiei numele lui Nicolae Testemiţanu. A fost evidenţiată ponderea meritelor sale, aduse dovezi convingătoare şi în acelaşi an a apărut decizia de guvern corespunzătoare. În data de 28 iulie 1991, prin hotărârea de guvern cu nr. 363, Institutul de Stat de Medicină „ Nicolae Testemiţanu” este reorganizat în Universitatea de Stat de Medicină(din 1996, adăugându-se cuvântul – şi Farmacie) „ Nicolae Testemiţanu,” denumire purtată cu onoare şi astăzi. S-a făcut o mare dreptate acestui fecior al pământului moldav, deşi dumnealui nu o mai simte, nu o mai vede. Dreptatea e şi pentru noi, pentru istorie, pentru posteritate.
     Memoria pe care o poartă contemporanii noştri acestei figuri luminoase trece mult de parametrii universitari – există străzi cu acelaşi nume în capitală şi pe lângă un şir de spitale raionale, actualmente şi liceul de la baştina dumnealui, din satul Ochiul Alb, şi spitalul raional din Drochia îi poartă numele. În anul 2003, prin decret prezidenţial, a fost emisă o medalie nominală cu chipul său, distincţie foarte merituoasă, de care s-au învrednicit deja unele personalităţi din domeniul medicinii.
     A fost dusă de vânt, ca un balon de săpun, acea învinuire falsă şi draconică de naţionalism, pe care potentaţii zilei i-au adus-o acum aproape patru decenii. Prin inteligenţă, cărturărie, umanism şi convingeri era om de vastă cultură europeană, de aceia întotdeauna şi pretutindeni a tratat oamenii după nivelul profesionist, aportul la cauza neamului şi sacrificiul personal pe altarul prosperării ţării. Nu se împiedica de etnia cuiva, nu-l interesa postul ocupat de vre-un individ – principalul e să fie om de valoare.
     L-au destituit din post, dar nu l-au învins, asta ar fi expresia ce conţine adevărul. A fost uneltit şi invidiat, căci pădurile noastre-s pline de uscături. Au mucezit demult uscăturile, dar fapta şi ideea testemiţană trăieşte.
     Esenţialul în grandioasa activitate a sa a fost achitarea datoriilor faţă de sat şi ţărani. Dominanta acestui deziderat poate fi urmărită pe tot parcursul vieţii sale. Îi era caracteristic un fel cu totul aparte de a suferi durerea celor suferinzi. Străduinţele sale pentru sănătatea poporului depăşeau cadrul strict al obligaţiunilor de serviciu. Venise din rândurile ţăranilor în marea medicină, cunoştea, deci, la perfecţie starea în care s-au aflat aceştia în toate timpurile. Vroia să-i ajute şi l-a un moment găsise, după opinia sa, soluţia potrivită: în epicentrul măsurilor pe care urma să le întreprindă plasând Concepţia sa de organizare a sistemului rural de ocrotire a sănătăţii, implementând în practica medicală modele experimentale, dar şi capacităţi medicale reale. S-a folosit nemijlocit de calcule economice, matematice, demografice, ulterior găsind teren fertil pentru traducerea gândului ştiinţific în practică. În definitiv, ideea sa dominantă prevedea stabilirea prin forme bine conturate a asigurării cu asistenţă medicală specializată a ţăranilor la casele lor. Să nu mai bată, bieţii ţărani, cale lungă până la oraş, pentru a primi asistenţă medicală specializată, ci invers – să vină medicii respectivi, conform anumitor grafice, în sate. Era o abordare cu totul nouă a problemei, aceasta fiind unită şi cu recomandările minuţioase de construcţie a unor edificii noi de ambulatorii şi puncte medicale.
     Toate acele edificii, înălţate după proiectele sale, astăzi funcţionează ca Centre de sănătate, medicii de familie utilizându-le în activităţile lor zilnice. Fireşte, ele nu sunt exploatate în deplina lor capacitate, căci nici pe departe nu-şi găsesc aplicare toate prevederile sale.
     S-a stins prematur, lăsând nerealizate atâtea idei şi proiecte. Dar, nici strădaniile răuvoitorilor, nici chiar moartea nu pot şterge numele lui Nicolae Testemiţanu din memoria concetăţenilor săi. El a rămas încrustat în faptele sale demne, pe frontispiciul uneia dintre instituţiile moderne de învăţământ medical superior – USMF „ Nicolae Testemiţanu,” în sufletele şi memoria compatrioţilor.”